Ajutorul

Ma plimbam in paris... Deodata, dint-un gand intunecat, am auzit un tipat de femeie, am fugit intracolo sa vad ce se intampla. Era o fata bruneta, de vreo 18-19 ani care se zbatea in bratele unui tip care avea o gluga pe fata. Am alergat pana la el, l-am apucat de umar si am tras cu putere, aruncandu-l in zid cu o forta uriasa... Uitasem ceea ce eram de fapt... In clipa urmatoare, tipa imi spune ceva in franceza, nu am inteles un cuvant apoi eu i-am facut semn sa plece si a fugit. M-am dus la tip care era inconstient, l-am luat de hanorac si l-am ridicat cu ambele maini. Deodata am auzit o voce in spate: "Lasa-l! Lai rezolvat, nu o sa mai faca asa ceva vreodata." M-am intors, dand drumul tipului care cade secerat la pamant. In fata mea statea aceeasi figura pe care o vazusem si in iad. Fata inconjurata de intuneric, imbracat intr-o roba neagra si de data aceasta am putut sa vad ca avea un fel de sabie in spate. "Ia asta" imi spune fantoma si imi da o roba la fel de neagra ca noaptea. "Ce sa fac cu ea?" am intrebat. "Sa o porti. Nu uita ca tu pentru lumea asta esti mort. Nu trebuie sa lasi prea multe persoane sa te vada. Cu asta te mai poti ascunde cat de cat. Acum nu mai sta de vorba si grabestete! Ai mult drum de mers pana la prietena ta si o sa aiba nevoie de ajutor in curand." imi raspunde persoana aceea. Apoi se intoarce cu spatele si se pregatea sa dispara cand i-am spus: "Stai! De unde stii? Cine esti?" dar nu a apucat sa raspunda... Disparuse... Atunci m-am uitat la roba... Am decis sa o port totusi... O data ce am pus-o pe mine, am observat ca era putin mare. Dar deodata, o flacara albastra incepe sa strabata materialu care incepuse sa se muleze perfect pe corpul meu. Apoi usor mi s-a pus gluga pe cap, astfel incat nu mi se mai vedea deloc fata. Eram ca o fantoma. Am inceput sa alerg, nestiind incotro, dar simteam ceva ce ma atragea spre o directie anume. Alergam din ce in ce mai repede. Apoi am sarit si am constatat ca nu mai aveam de gand sa aterizez prea curand. Zburam. Deodata am vazut cum un copil se uita spre mine si s-a speriat. Atunci am decis ca era mai bine sa trec neobservat. Dar, deodata, roba a inceput sa devina transparenta si o data cu ea, am inceput si eu. Devenisem invizibil. Era perfect. Acum puteam ajunge unde vroiam fara sa fiu vazut de nimeni. Dar in urma mea lasam un val de aer care se misca rapid, ca si cum ar fii batut vantul foarte puternic. Nu imi pasa... Tot ce vroiam sa fac e sa ajung la ea cat mai repede... Imi era dor de ea...

Poarta

Poarta era imensa... M-am apropiat usor de ea, iar aceasta a inceput sa scoata un sunet ciudat. Iar in interiorul ei am vazut o lumina, era o imagine destul de neclara, dar usor usor, s-a limpezit. Puteam sa vad clar, oameni, cladiri, nu imi dadeam seama de locul unde ducea, dar nu mai puteam sta in iad, trebuia sa plec. Am intrat in poarta si mi-am simtit trupul usor ca un fulg, apoi am simtit o durere imensa... Era ca si cum fiecare celula se rupea de mine si se disparea... Durerea era imensa, dar dupa cateva momente, m-am trezit in mijlocul unei strazi pustii. Era noapte... Nu mi-am dat seama unde eram... Am inceput sa ma cercetez putin zona si mi-am dat seama ca eram in Franta, intr-un oras. Dupa ce m-am mai plimbat putin, mi-am dat seama ca eram chiar in Paris, deoarece am vazut turnul Eifel. Am continuat sa bantui pe strazile parisului pana cand am ajuns in fata unui magazin mare. Acolo m-am oprit si m-am uitat in vitrina sa imi vad reflexia... Eram acelasi dar in acelasi timp eram foarte schimbat...

Gardianul

M-am apropiat usor usor de poarta... Nu vedeam nimic in jur... Doar pamant... Deodata, am simtit cum pamantul se cutremura, si o creatura care era de 2 ori mai mare ca mine iese din pamant. Fac un salt inapoi si pic pe un genunchi. Ridic usor capu si ma uit la acea creatura. Era acoperita cu o armura imensa si avea un topor gigant. M-am ridicat usor. M-am uitat la gardian si m-am concentrat. Acesta a inceput sa vina usor spre mine. Am inchis ochii si am stat nemiscat. Apoi a ridicat toporu si l-a azvarlit spre mine. Atunci am deschis ochii, acestia au inceput sa imi straluceasca ochii si o aura albastra m-a invaluit. Gardianu loveste puternic cu toporu si se face un nor de praf pe o raza de cativa metri. Dupa ce se aseaza prafu, gardianu ridica usor toporul si il pune pe umar. Cand prafu s-a lasat de tot se uita si vede un crater in pamant dar nu vede nici un cadavru. Atunci apar eu in spatele lui, intind mana dreapta, o indrept spre capul lui iar atunci simt cum o energie intensa imi strabate bratul si imi iese prin palma. In secunda urmatoare gardianul ramane fara cap si cade la pamant. Eu aterizez usor la cativa metri de el, ma intorc si ma indrept spre poarta. Ma apropii de ea si o privesc. Era imensa si avea fel de fel inscriptii ciudate pe ea.

Si asa am pornit la drum. Un drum necunoscut. Si asa am mers mult timp. Fara sa vad decat niste siluete in departare pe varful unor coloane de piatra, pe varful unor dealuri. Dar doar atat. Le vedeam. Nu aveau de gand sa se apropie. Le era frica. Simteau ca sunt mai puternic, ca sunt un demon. Drumul a fost unu lung dar fara greutati, nu am avut parte de nici un pericol. Ciudat. Din cate imi spusese fantoma aia, trebuiau sa fiu atacat de multe ori pe drum. Dar nu a fost asa. Si asa, dupa 2 zile de mers fara oprire, am vazut o constructie imensa. Cand m-am apropiat mai mult am vazut ca era de fapt o poarta. Era una din cele 9 porti.

Fantoma

Calmandu-ma, usor usor, m-am transformat inapoi. Aveam din nou o forma umana si aratam ca si cand nu era nimic special la mine, aratam exact ca inainte sa mor. Deodata, din umbre, apare o persoana. Nu erea prea inalta, imbracata in niste vesminte ce ii acopereau in intregime corpul si fata. Eu m-am pregatit sa lupt in timp ce persoana aceea mi-a zis:"Stai linistit, nu vreau sa ma lupt cu tine, pot sa te ajut." "Tu sa ma ajuti pe mine?" am intrebat. "Stiu cum poti iesi din iad, sunt 9 porti. Stiu unde se afla toate, dar fiecare este pazita de cate un demon puternic." "Si de ce vrei tu sa ma ajuti? Tie ce iti iese?" "Hm... Nu conteaza, mergi pe acolo si o sa ajungi la una din cele 9 porti. Drumul o sa fie periculos si o sa te pregateasca de confruntarea cu gardianul portii. Drum bun!" "Stai, cine esti de fapt? Sau mai bine zis, ce esti?" "Eu? Nu sunt nimeni si nu sunt nimic. Sunt pur si simplu. Apropo, ai grija cum te enervezi in lumea oamanilor, nervii o sa te faca sa te transformi in demon. Corpul tau o sa simta durerea ranilor dar se va vindeca mult mai repede. Drum bun" si a disparut, la fel de repede precum aparuse... Si asa am pornit spre poarta, nestiind ce ma asteapta pe drum sau la finalul lui.

Transformarea

Deodata totul in jurul meu era negru, nu mai vedeam nimic... Imi simteam corpul extrem de greu... De abea puteam sa ma misc... Simteam cum ard pe interior si o durere imensa imi spinteca corpul. Simteam cum ma despicam in 2 pur si simplu, durerea era de nesuportat... Imi simteam ochii cum ardeau, imi simteam pielea cum se rupea si apoi... S-a intamplat... O explozie imensa a pornit din corpul meu. Apoi ardeam... Dar focul nu ma ranea, nu... Focul ma ajuta. El era sursa mea de putere. Simteam cum totul in jurul meu se facea scrum. Tot corpul meu emana o flacara ce distrugea tot ce era in jur... Corpul meu se transformase... Eram un monstru... Eram un... Demon... Simteam in inima mea numai ura... Vroiam sa distrug tot ce era in jur... Dar... Printre toate acele ganduri negre... Deodata... Mi-a venit gandu la ea... Si toate gandurile mele erau inlocuite cu dorinta de a o vedea... Dar nu puteam sa o vad in forma in care eram... Trebuia sa fac ceva sa nu mai arat ca un monstru... Si trebuia sa fac ceva ca sa scap din iad...

Trezirea...

Au trecut 1 an jumate aproape... Un an jumate de cand am inceput sa vorbesc cu monstrii care imi devoreaza corpul... Un an si jumatate de cand nu am mai vazut-o... In inima mea simteam ceva ce era mai presus de mine... Simteam ura cum ma cuprinde incetul cu incetul... Nu mai aveam prea mult timp... Pana intr-o zi, cand s-a intamplat... In cele cateva secunde cand nu simteam durerea, ceva s-a trezit in mine, o putere imensa, ceva ce nu puteam controla. Dintr-o singura miscare am reusit sa imi eliberez mana dreapta. Apoi am apucat lantul care imi tinea legat mana stanga si l-am smuls. Au urmat picioarele. Apoi le-am vazut. Creaturile acelea se ridicau incet din pamant, se formau. Atunci am simtit o explozie in interior. Simteam ca ard. Apoi am inceput sa simt cum ochii incep sa imi straluceasca. Creaturile acelea au inceput sa alerge spre mine. Una dintre ele a sarit. Atunci am ridicat mana stanga si am simtit o putere imensa cum imi iese din palma, iar acea creatura s-a facut bucati in fata mea, explodase si luase foc, un foc de un albastru intens. Apoi cu cealalta mana am prins cea de-a doua creatura de gat si am izbit-o de coloana de piatra de care am fost legat. Apoi m-am apropiat incet, am ridicat mana dreapta si i-am dat foc. Acum intelegeam, eram asemenea celui ce mi-a spus ca sunt blestemat... Eram un demon...

In fiecare zii, timp de 1 an am trait vazand in fiecare zii cum niste creaturi se ridicau din pamant si veneau sa ma devoreze... Timp de un an am stat zilnic in durere... Dar durerea fizica nu era nimic... Nu... Era suportabila... Durerea adevarata era ca nu o puteam vedea... Nu o puteam strange in brate... Era un adevarat chin... La inceput am putut vedea cum corpul meu a fost ingropat, mi-am vazut prietenii la inmormantarea mea, si am putut sa o vad. Dar dupa ce s-au terminat toate acestea, nu am mai putut sa o vad... Zilnic niste creaturi veneau la mine, iar seara incepeam incetu cu incetu sa ma vindec, dar durere nu disparea... Dimineata puteam sa stau fara durere, dar nu pentru mult timp pentru ca acele creaturi se ridicau din pamant si isi reluau cursul... Deci acesta era iadul... Aceasta era pedeapsa suprema... Nu m-ar fii deranjat, nu as fi suferit asa de mult daca puteam macar sa o vad cateva secunde pe zi... Dar asta era adevarata pedeapsa pentru mine... Sa nu o mai pot vedea... Niciodata...

Hell

Am deschis ochii sa aflu ca inca ardeam, dar focul asta era altfel... Nu simteam nici o durere, m-am uitat speriat in jur si am vazut ca eram legat de o coloana mare de piatra. Eram legat cu lanturi. Inca ardeam, dar focul parca incepea din ce in ce mai mult sa se mai stinga. Deodata o creatura imensa imi apare in fata. "Tu demon pur ? Ha!". Demon ? Eu ? Ce ? Stiam ca sunt altfel dar, totusi, demon ? De ce eu ? "Cine esti ? Sau mai bine zis ce esti?" am intrebat. "Cum? CE sunt ? Hahahahhaaaaa... Prostule, sunt un demon ce as putea sa fiu ? Numele meu este Arken, eu sunt cel ce stapaneste zona asta. Iar tu, tu ai fost blestemat! Zilnic vor veni lupi flamanzi la tine si iti vor devora corpul, iar la lasarea intunericului, ranile ti se vor vindeca dar durerea nu va disparea, vei avea doar cateva secunda la rasarit in care nu vei simti nici o durere, pana ce vor veni lupii. Totul va dura o eternitate, distractie placuta. Hahahahaaaaaa...." si a disparut... La fel de brusc precum a aparut... Eram singur... Legat de coloana de piatra... Era noapte... Si imi era dor de ea... In jur era intuneric... Nici un fel de miscare... Eram singur... Singur...

...

Mai aveam cam 300m de mers pana la cabana, eram pe serpentine. Era intuneric, de abea vedeam la 10m in fata noastra, dar deodata luna a iesit dintre nori si totul a fost scaldat in lumina palida a lunii pline. Era un sentiment de nedescris. Raluca incepuse sa danseze pe sosea. Am inceput si yo sa ma las dus de val si am inceput si eu sa merg in ritm de dans pe mijlocul soselei. Era un sentiment frumos. Totul era perfect. Deodata aud un zgomot de roti, apoi un zumzat de motor care se apropia din ce in ce mai mult, apoi am vazut o dupa cum se indrepta in viteza spre ralu. Am alergat spre ea si am impins-o din calea automobilului care m-a lovit in plin, apoi a cauzt in prapastie cu mine pe capota. Dupa ce a lovit solu, camioneta a explodat... Totu era in flacari... Nu murisem de la impact... Am murit arzand... Zbieram cu toate fortele... De durere, de tristete... Dar principalul motiv pentru care zbieram era pentru ca nu am putut sa o strang pentru o ultima oara in brate pe fata pe care o iubeam... Nu am putut sa ma uit pentru o ultima oara in ochii ei si sa ii spun cat de mult o iubeam... Nu am putut sa imi iau adio de la ea... Si asta durea mai mult decat flacarile ce ma cuprinsesera, decat impactul dubei, decat caderea si aterizarea... Nu am putut sa imi iau adio... Am murit dupa cateva secunde stringa "TE IUBESC RALU!"... Nu stiu daca m-a auzit sau nu... Stiu doar ca am vazut-o plangand... Si i-am vazut pe restu cum stateau si se uitau la mine cu atata tristete pe fetelel lor...

Acum 2 ani...

Totul a inceput acum 2 ani... Eram la munte cu gasca de prieteni si cu iubita mea raluca. Era o zii extraordinar de frumoasa, pana spre seara cand cerul s-a acoperit cu o patura de nori. Soarele tocmai apunea in munti iar privelistea era incredibila. Ne-am decis sa ne intoarcem la cabana pentru ca era pe cale sa se intunece si nu vroiam sa ne prinda noaptea pe soselele din munti. Am inceput sa mergem usor usor spre cabana...

Legenda

Legenda spune ca atunci cand va veni apocalipsa, razboiul dintre ingeri si demoni va fi luptat pe taramul oamenilor si multe vieti vor pierii in aceasta confruntare. Atunci un demon pur se va ridica dintre ceilalti si va avea puterea sa decida soarta apocalipsei. El va avea de ales dintre ai ajuta pe cei din neamul sau si sa distruga lumea oamenilor sau se va alia cu ingerii pentru a opri apocalipsa si pentru as salva dragostea de la pierire, el fiind singurul demon ce va putea simtii dragostea vreodata si va avea de ales dintre a-si proteja acest sentiment sau de a se lasa consumat de sentimentul de ura ce il domina.

Creaturile intunericului

Mai presus de demoni si de ingeri, mai distrugatori decat orice alte suflete, creaturile intunericului sunt cei mai temuti adversari. Nu multe, dar puternice, aceste creaturi pot face fata unei armate intregi de demoni sau ingeri. Nu sunt de partea nimanui, lupta pe cont propiu pentru propia supravietuire, ei sunt cei ce sunt mai temuti decat insusi conducatorul iadului sau liderul ingerilor din valhalla. Legenda spune ca, daca ai nenorocul sa intalnesti o asemenea creatura, nu ai sanse de supravietuire, nici macar daca ai o armata imensa de partea ta. Se mai spune ca inainte ca razboiul sa fie intre ingeri si demoni, acesta era intre creaturile intunericului si o alianta intre bine si rau, aceasta fiind singura care a putut face fata acestor monstrii si care a putut sa omoare destui pentru ca acestia sa traiasca ascunsi de ochii tuturor. Pana la momentul in care vor revenii si isi vor recastiga titlul de monstrii de neanvins.

Sufletele

Sufletele libere sunt acele suflete nevinovate, ce nu sunt nici ingeri nici demoni, care nu au ce cauta nici in Valhalla dar nici in iad. Sunt acele suflete inofensive ce pot fi usor corupte, ce pot fi usor manipulate de fortele externe, mai ales de demoni.

Ingeri

Ingerii sunt creaturile luminii, aparatorii sufletelor nevinovate, gardienii Valhallei, razboinicii eterni. Ei sunt eroii ce au cazut in lupta impotriva raului. Ei au puterea de a vindeca orice suflet, de controla lumina si de a-i inspira pe altii in lupta. Un inger este un adversar pe masura oricarui demon, ei avand in permanenta o sabie si un scut la ei, altii avand 2 sabii sau chiar o sabie imensa. Ei au o putere imensa si au si abilitatea de a-si mari puterile prin incantatii stravechi. Ingerii poseda toate cunostintele stravechi ale luptelor, vrajitoriei si pentru a vindeca orice rana sau de a inlatura orice blestem.

Demoni

Demonii sunt o rasa nascuta in intuneric, facuti pentru a ucide si pentru a aduce suferinta celor din jur. Ei sunt cei ce vaneaza sufletele nevinovate pentru a le trimite direct in iad. Puterile lor variaza, de la telekineza si manipularea focului pana la o forta si rezistenta extrema, astfel ei fiind aproape indistructibili. Sunt si maestrii inselaciuni iar uni pot chiar deveni invizibili. Acestia nu pot simti decat sentimentul de ura si au un apetit nestapanit pentru a distruge si pentru a omora.

Prologue

Aceasta lume este ravasita de un razboi etern... Un razboi nevazut... Un razboi etern dintre bine si rau, intre lumina si intuneric, intre viata si moarte.... Intre Ingerii luminii si Demonii intunericului. Acest razboi a facut nenumarate victime... Si continuie sa ia vietile celor nestiutori... Un razboi ce va decide soarta omenirii...