In fiecare zii, timp de 1 an am trait vazand in fiecare zii cum niste creaturi se ridicau din pamant si veneau sa ma devoreze... Timp de un an am stat zilnic in durere... Dar durerea fizica nu era nimic... Nu... Era suportabila... Durerea adevarata era ca nu o puteam vedea... Nu o puteam strange in brate... Era un adevarat chin... La inceput am putut vedea cum corpul meu a fost ingropat, mi-am vazut prietenii la inmormantarea mea, si am putut sa o vad. Dar dupa ce s-au terminat toate acestea, nu am mai putut sa o vad... Zilnic niste creaturi veneau la mine, iar seara incepeam incetu cu incetu sa ma vindec, dar durere nu disparea... Dimineata puteam sa stau fara durere, dar nu pentru mult timp pentru ca acele creaturi se ridicau din pamant si isi reluau cursul... Deci acesta era iadul... Aceasta era pedeapsa suprema... Nu m-ar fii deranjat, nu as fi suferit asa de mult daca puteam macar sa o vad cateva secunde pe zi... Dar asta era adevarata pedeapsa pentru mine... Sa nu o mai pot vedea... Niciodata...