...

Mai aveam cam 300m de mers pana la cabana, eram pe serpentine. Era intuneric, de abea vedeam la 10m in fata noastra, dar deodata luna a iesit dintre nori si totul a fost scaldat in lumina palida a lunii pline. Era un sentiment de nedescris. Raluca incepuse sa danseze pe sosea. Am inceput si yo sa ma las dus de val si am inceput si eu sa merg in ritm de dans pe mijlocul soselei. Era un sentiment frumos. Totul era perfect. Deodata aud un zgomot de roti, apoi un zumzat de motor care se apropia din ce in ce mai mult, apoi am vazut o dupa cum se indrepta in viteza spre ralu. Am alergat spre ea si am impins-o din calea automobilului care m-a lovit in plin, apoi a cauzt in prapastie cu mine pe capota. Dupa ce a lovit solu, camioneta a explodat... Totu era in flacari... Nu murisem de la impact... Am murit arzand... Zbieram cu toate fortele... De durere, de tristete... Dar principalul motiv pentru care zbieram era pentru ca nu am putut sa o strang pentru o ultima oara in brate pe fata pe care o iubeam... Nu am putut sa ma uit pentru o ultima oara in ochii ei si sa ii spun cat de mult o iubeam... Nu am putut sa imi iau adio de la ea... Si asta durea mai mult decat flacarile ce ma cuprinsesera, decat impactul dubei, decat caderea si aterizarea... Nu am putut sa imi iau adio... Am murit dupa cateva secunde stringa "TE IUBESC RALU!"... Nu stiu daca m-a auzit sau nu... Stiu doar ca am vazut-o plangand... Si i-am vazut pe restu cum stateau si se uitau la mine cu atata tristete pe fetelel lor...