Ajutorul

Ma plimbam in paris... Deodata, dint-un gand intunecat, am auzit un tipat de femeie, am fugit intracolo sa vad ce se intampla. Era o fata bruneta, de vreo 18-19 ani care se zbatea in bratele unui tip care avea o gluga pe fata. Am alergat pana la el, l-am apucat de umar si am tras cu putere, aruncandu-l in zid cu o forta uriasa... Uitasem ceea ce eram de fapt... In clipa urmatoare, tipa imi spune ceva in franceza, nu am inteles un cuvant apoi eu i-am facut semn sa plece si a fugit. M-am dus la tip care era inconstient, l-am luat de hanorac si l-am ridicat cu ambele maini. Deodata am auzit o voce in spate: "Lasa-l! Lai rezolvat, nu o sa mai faca asa ceva vreodata." M-am intors, dand drumul tipului care cade secerat la pamant. In fata mea statea aceeasi figura pe care o vazusem si in iad. Fata inconjurata de intuneric, imbracat intr-o roba neagra si de data aceasta am putut sa vad ca avea un fel de sabie in spate. "Ia asta" imi spune fantoma si imi da o roba la fel de neagra ca noaptea. "Ce sa fac cu ea?" am intrebat. "Sa o porti. Nu uita ca tu pentru lumea asta esti mort. Nu trebuie sa lasi prea multe persoane sa te vada. Cu asta te mai poti ascunde cat de cat. Acum nu mai sta de vorba si grabestete! Ai mult drum de mers pana la prietena ta si o sa aiba nevoie de ajutor in curand." imi raspunde persoana aceea. Apoi se intoarce cu spatele si se pregatea sa dispara cand i-am spus: "Stai! De unde stii? Cine esti?" dar nu a apucat sa raspunda... Disparuse... Atunci m-am uitat la roba... Am decis sa o port totusi... O data ce am pus-o pe mine, am observat ca era putin mare. Dar deodata, o flacara albastra incepe sa strabata materialu care incepuse sa se muleze perfect pe corpul meu. Apoi usor mi s-a pus gluga pe cap, astfel incat nu mi se mai vedea deloc fata. Eram ca o fantoma. Am inceput sa alerg, nestiind incotro, dar simteam ceva ce ma atragea spre o directie anume. Alergam din ce in ce mai repede. Apoi am sarit si am constatat ca nu mai aveam de gand sa aterizez prea curand. Zburam. Deodata am vazut cum un copil se uita spre mine si s-a speriat. Atunci am decis ca era mai bine sa trec neobservat. Dar, deodata, roba a inceput sa devina transparenta si o data cu ea, am inceput si eu. Devenisem invizibil. Era perfect. Acum puteam ajunge unde vroiam fara sa fiu vazut de nimeni. Dar in urma mea lasam un val de aer care se misca rapid, ca si cum ar fii batut vantul foarte puternic. Nu imi pasa... Tot ce vroiam sa fac e sa ajung la ea cat mai repede... Imi era dor de ea...

Poarta

Poarta era imensa... M-am apropiat usor de ea, iar aceasta a inceput sa scoata un sunet ciudat. Iar in interiorul ei am vazut o lumina, era o imagine destul de neclara, dar usor usor, s-a limpezit. Puteam sa vad clar, oameni, cladiri, nu imi dadeam seama de locul unde ducea, dar nu mai puteam sta in iad, trebuia sa plec. Am intrat in poarta si mi-am simtit trupul usor ca un fulg, apoi am simtit o durere imensa... Era ca si cum fiecare celula se rupea de mine si se disparea... Durerea era imensa, dar dupa cateva momente, m-am trezit in mijlocul unei strazi pustii. Era noapte... Nu mi-am dat seama unde eram... Am inceput sa ma cercetez putin zona si mi-am dat seama ca eram in Franta, intr-un oras. Dupa ce m-am mai plimbat putin, mi-am dat seama ca eram chiar in Paris, deoarece am vazut turnul Eifel. Am continuat sa bantui pe strazile parisului pana cand am ajuns in fata unui magazin mare. Acolo m-am oprit si m-am uitat in vitrina sa imi vad reflexia... Eram acelasi dar in acelasi timp eram foarte schimbat...

Gardianul

M-am apropiat usor usor de poarta... Nu vedeam nimic in jur... Doar pamant... Deodata, am simtit cum pamantul se cutremura, si o creatura care era de 2 ori mai mare ca mine iese din pamant. Fac un salt inapoi si pic pe un genunchi. Ridic usor capu si ma uit la acea creatura. Era acoperita cu o armura imensa si avea un topor gigant. M-am ridicat usor. M-am uitat la gardian si m-am concentrat. Acesta a inceput sa vina usor spre mine. Am inchis ochii si am stat nemiscat. Apoi a ridicat toporu si l-a azvarlit spre mine. Atunci am deschis ochii, acestia au inceput sa imi straluceasca ochii si o aura albastra m-a invaluit. Gardianu loveste puternic cu toporu si se face un nor de praf pe o raza de cativa metri. Dupa ce se aseaza prafu, gardianu ridica usor toporul si il pune pe umar. Cand prafu s-a lasat de tot se uita si vede un crater in pamant dar nu vede nici un cadavru. Atunci apar eu in spatele lui, intind mana dreapta, o indrept spre capul lui iar atunci simt cum o energie intensa imi strabate bratul si imi iese prin palma. In secunda urmatoare gardianul ramane fara cap si cade la pamant. Eu aterizez usor la cativa metri de el, ma intorc si ma indrept spre poarta. Ma apropii de ea si o privesc. Era imensa si avea fel de fel inscriptii ciudate pe ea.

Si asa am pornit la drum. Un drum necunoscut. Si asa am mers mult timp. Fara sa vad decat niste siluete in departare pe varful unor coloane de piatra, pe varful unor dealuri. Dar doar atat. Le vedeam. Nu aveau de gand sa se apropie. Le era frica. Simteau ca sunt mai puternic, ca sunt un demon. Drumul a fost unu lung dar fara greutati, nu am avut parte de nici un pericol. Ciudat. Din cate imi spusese fantoma aia, trebuiau sa fiu atacat de multe ori pe drum. Dar nu a fost asa. Si asa, dupa 2 zile de mers fara oprire, am vazut o constructie imensa. Cand m-am apropiat mai mult am vazut ca era de fapt o poarta. Era una din cele 9 porti.

Fantoma

Calmandu-ma, usor usor, m-am transformat inapoi. Aveam din nou o forma umana si aratam ca si cand nu era nimic special la mine, aratam exact ca inainte sa mor. Deodata, din umbre, apare o persoana. Nu erea prea inalta, imbracata in niste vesminte ce ii acopereau in intregime corpul si fata. Eu m-am pregatit sa lupt in timp ce persoana aceea mi-a zis:"Stai linistit, nu vreau sa ma lupt cu tine, pot sa te ajut." "Tu sa ma ajuti pe mine?" am intrebat. "Stiu cum poti iesi din iad, sunt 9 porti. Stiu unde se afla toate, dar fiecare este pazita de cate un demon puternic." "Si de ce vrei tu sa ma ajuti? Tie ce iti iese?" "Hm... Nu conteaza, mergi pe acolo si o sa ajungi la una din cele 9 porti. Drumul o sa fie periculos si o sa te pregateasca de confruntarea cu gardianul portii. Drum bun!" "Stai, cine esti de fapt? Sau mai bine zis, ce esti?" "Eu? Nu sunt nimeni si nu sunt nimic. Sunt pur si simplu. Apropo, ai grija cum te enervezi in lumea oamanilor, nervii o sa te faca sa te transformi in demon. Corpul tau o sa simta durerea ranilor dar se va vindeca mult mai repede. Drum bun" si a disparut, la fel de repede precum aparuse... Si asa am pornit spre poarta, nestiind ce ma asteapta pe drum sau la finalul lui.