Ajutorul

Ma plimbam in paris... Deodata, dint-un gand intunecat, am auzit un tipat de femeie, am fugit intracolo sa vad ce se intampla. Era o fata bruneta, de vreo 18-19 ani care se zbatea in bratele unui tip care avea o gluga pe fata. Am alergat pana la el, l-am apucat de umar si am tras cu putere, aruncandu-l in zid cu o forta uriasa... Uitasem ceea ce eram de fapt... In clipa urmatoare, tipa imi spune ceva in franceza, nu am inteles un cuvant apoi eu i-am facut semn sa plece si a fugit. M-am dus la tip care era inconstient, l-am luat de hanorac si l-am ridicat cu ambele maini. Deodata am auzit o voce in spate: "Lasa-l! Lai rezolvat, nu o sa mai faca asa ceva vreodata." M-am intors, dand drumul tipului care cade secerat la pamant. In fata mea statea aceeasi figura pe care o vazusem si in iad. Fata inconjurata de intuneric, imbracat intr-o roba neagra si de data aceasta am putut sa vad ca avea un fel de sabie in spate. "Ia asta" imi spune fantoma si imi da o roba la fel de neagra ca noaptea. "Ce sa fac cu ea?" am intrebat. "Sa o porti. Nu uita ca tu pentru lumea asta esti mort. Nu trebuie sa lasi prea multe persoane sa te vada. Cu asta te mai poti ascunde cat de cat. Acum nu mai sta de vorba si grabestete! Ai mult drum de mers pana la prietena ta si o sa aiba nevoie de ajutor in curand." imi raspunde persoana aceea. Apoi se intoarce cu spatele si se pregatea sa dispara cand i-am spus: "Stai! De unde stii? Cine esti?" dar nu a apucat sa raspunda... Disparuse... Atunci m-am uitat la roba... Am decis sa o port totusi... O data ce am pus-o pe mine, am observat ca era putin mare. Dar deodata, o flacara albastra incepe sa strabata materialu care incepuse sa se muleze perfect pe corpul meu. Apoi usor mi s-a pus gluga pe cap, astfel incat nu mi se mai vedea deloc fata. Eram ca o fantoma. Am inceput sa alerg, nestiind incotro, dar simteam ceva ce ma atragea spre o directie anume. Alergam din ce in ce mai repede. Apoi am sarit si am constatat ca nu mai aveam de gand sa aterizez prea curand. Zburam. Deodata am vazut cum un copil se uita spre mine si s-a speriat. Atunci am decis ca era mai bine sa trec neobservat. Dar, deodata, roba a inceput sa devina transparenta si o data cu ea, am inceput si eu. Devenisem invizibil. Era perfect. Acum puteam ajunge unde vroiam fara sa fiu vazut de nimeni. Dar in urma mea lasam un val de aer care se misca rapid, ca si cum ar fii batut vantul foarte puternic. Nu imi pasa... Tot ce vroiam sa fac e sa ajung la ea cat mai repede... Imi era dor de ea...