Locul lui



Emily cobora in incapere si isi fixa privirea asupra mea, cu un aer oarecum superior. "Acum tu vei asculta de mine si numai de mine si de superiorii mei, nu faci nimic pe cont propriu si nici sa nu indraznesti sa nu indeplinesti ordinele mele" spuse ea pe un ton superior, apoi imi arata restul sali de antrenamente. Imi aratase poligonul de trageri, arena pentru lupte corp la corp si arena pentru luptele cu arme albe. Apoi m-a dus la vestiare si mi-a aratat un dulap, pe el scria mare "WOLF". "Deschide-l" imi zise ea cu o voce care parea ca vrea sa ma incurajeze. L-am deschis si inauntru am gasit o armura neagra cu o pelerina atasata. Armura parea foarte moderna. "Am gasit-o acum cateva saptamani intr-un raid, simbolul era destul de ciudat si nu l-am inteles, cel putin pana sa apari tu in peisaj. Acum am inteles cu toti ca era un mesaj de la cineva care stia ca o sa ni te alaturi" spuse Emily. Eram confuz, cum putea cineva sa stie ca eu voi aparea paici? M-am uitat la emblema si era un fel de cap de lup cu 3 zgarieturi ca de ghiara pe fundal. Cand am vazut emblema totul parea sa prinda forma.

Echipa


Dupa ce am terminat dansul, m-am dus la masa. M-am asezat si am baut din paharul cu vin. Batranul veni la mine si imi spuse sa merg cu el. M-am ridicat dupa ce am baut tot paharul cu vin si l-am urmat. Am mers prin ringul de dans unde am vazut-o pe Emily care parea ca era in cautarea cuiva. Am continuat drumul pana la iesirea din camera si apoi pe hol. Ajunsi in capatul holului, batranul spune ceva intr-o limba ciudata si o usa se deschide in dreapta sa. "Tu primul". Am coborat niste trepte intunecate iar usa s-a inchis in spatele nostru. Dupa o lunga coborare am intrat intr-o incapere uriasa impartita in mai multe zone. Fiecare zona parea speciala pentru ceva. "Asta este zona noastra de antrenamente, vrea sa faci cunostinta cu noii tai colegi de echipa" imi spuse batranul. Colegii de echipa? Adica? Ce? Vroiam sa intreb toate astea dar batranul mi-o luase inainte: "De acum in colo nu vei mai merge singur, vei merge peste tot impreuna cu noii tai colegi, ve-ti traii impreuna, dormi impreuna, manca impreuna. Impreuna o sa fiti un singur om, o singura unitate menita sa lupte. Ei nu sunt ca tine, sunt doar niste oameni cu foarte mult curaj, dornici sa ajute sa scapam de toate relele acestea." Imediat cum si-a incheiat fraza, in spatele lui au aparut 4 soldati echipati cu armuri ciudate. "Ei sunt aceeia, noii tai colegi. Spike, Jack, Uzi si Blade. Fiecare este specializat pe un anumit camp, Spike iti poate trece de orice sistem electric, Jack este expert in explozibili, Uzi stie tot ce se trebuie despre orice tip de arma iar Blade este expert in lupta corp la corp si mai ales in arme albe. Pe al saselea om l-ai cunoscut deja, el va fi sniperul si comandantul vostru". Ce? L-am cunoscut deja? am incercat sa mormai un "cine?" dar imediat din spate am auzit o voce feminina si cunoscuta zicand "Eu". M-am intors si am vazut-o pe Emily stand pe trepte. Ea era comandantul grupei? Aparent da...

Cina

Venise ora cinei, m-am imbracat cu niste haine care le-am gasit in dulapul imens din camera. Pareau a fi mai mari decat era nevoie da imediat ce le probam parca se mulau perfect pe mine. Imediat dupa ce m-am decis am auzit un ciocanit la usa iar cand am deschis am vazut-o pe Emily care statea in pragul usi intr-o rochie neagra cu modele rosii pe ea. Era superba. Din cauza uimirii mele am reusit doar sa mormai niste cuvinte:"Da? Ce este?". Iar ea mi-a raspuns cu un zambet pe fata:"Am venit sa te iau la cina, esti gata?". "Da, hai" ii raspund apoi ea ma apuca de brat si ma trage pe hol spre camera de festivitati. Cand am intrat, am constatat ca acea camera era mult mai mare decat imi puteam imagina, puteau incapea pe putin 1000 de persoane acolo si mai aveau si loc sa se miste destul de mult. Am mers pana la o masa lunguiata si in capul acesteia statea tipu batran care parea a fi sefu."Haideti, haideti, asezativa" striga acesta. Eu si Emily ne-am asezat in stanga lui, eu fix langa el si Emily langa mine. Dupa ce am mancat, Emily m-a apucat de mana si mi-a spus"Hai sa dansam!" apoi m-a tras pe ringul de dans. Si am dansat si parca timpul statea in loc. Parca nu mai era nimeni in jur. Eram doar eu si ea.

"Sa nu crezi ca esti singurul care are o putere, nu. Asa cum tu poti manipula focul acela albastru asa pot eu manipula umbrele devenind invizibil pentru ochii oamenilor. Dar eu, spre deosebire de tine nu m-am nascut cu asemenea puteri. Le-am dobandit dupa ce am invins un demon puternic." A inceput acel batran sa imi explice. Avea o coada impletita in spatele capului inspre ceafa dar in rest era chel si avea o sabie in mana pe care o folosea pe post de baston. Avea barba si o privire ce te putea ingheta intr-o secunda. Din privirea lui iti dadeai seama ca este un om cu o foarte mare experienta in orice domeniu. "Asa usor de surprind? Nu ai vazut nimic inca. Ai multe de invatat tinere si nu destul timp la dispozitie." Timp? Pentru ce aveam nevoie de timp? Ce trebuia sa se intample? Si ce legatura are cu mine? Nu am reusit decat sa murmur un "Poftim?" dar nici nu am terminat cuvantul ca deja batranul imi raspunse: "O sa aflii totul in curand. Pana atunci Emily te va duce in camera ta. Instaleazate acolo si vom vorbi dupa cina. Doar esti invitatul nostru nu?" Apoi s-a intors si a plecat. "Haide cu mine" imi spune Emily in secunda urmatoare. Am urmarit-o pe un culoar intunecat. Nici unul dintre noi nu a zis absolut nimic pe drum. Pasii se auzeau pe coridorul stramt cu un ecou nemaintalnit. Intr-un final am ajuns la o usa imensa de lemn. Emily deschise usa si ma invita inauntru. "Aici vei sta tu. Daca ai nevoie de ceva camera mea este exact vis-a-vis. Ai haine si de toate in dulap, o sa iti vina toate fara nici o problema. Baia este in capat pe dreapta. Daca ai nevoie de orice nu ezita sa ma chemi." imi spune aceasta cum am intrat in acea camera. Incaperea era imensa, puteau locuii lejer vreo 3-4 persoane in ea. "Toate astea sunt pentru mine?" am intrebat cu o voce sfioasa. "Da, totul a fost facut special pentru tine la cerintele bunicului meu. El era batranul care te-a salvat ca sa zic asa." "Bunicul tau?" intreb cu o voce nesigura. "Da, bunicul meu. Cand tatal meu a murit acum multi ani el m-a crescut si m-a invatat tot ce stiu. Apropo, imi cer scuze pentru incidentul de astazi, nu stiam ca tu esti invitatul pe care il asteptam de atat de mult timp" Imi raspunde ea. "Cum adica?" intreb eu nedumerit. "Bunicul stia ca o sa vii, era sigur de asta, dar nu stia cand mai exact. Cand a vazut ca tot mai multi demoni vin in lumea noastra si-a dat seama ca a sosit momentul ca si tu sa apari. Dar restul iti va spune el, trebuie sa ne pregatim amandoi pentru cina asa ca nu te mai retin." imi raspunde Emily dupa care imi zambeste si pleaca spre camera ei care era vis-a-vis de a mea. Exact cum mi-a spus. "Sa te imbraci frumos pentru cina, poate si dansam" Imi zice ea dupa care imi zambeste din nou si inchide usa camerei. Dans? Eu nu dansez, nici macar nu stiu sa dansez. Intru sa fac un dush dupa care ma arunc in pat si ma uit la tavan. "Oare ce se intampla aici?"

Templierii


In timp ce zburam nu puteam sa nu observ o serie de personaje ciudate ce stateau in vazul tuturor dar in acelasi timp parca nevazute de nimeni. Aratau ca niste oameni dar in acelasi timp parca nu erau. Ma tot gandeam ce erau aceste creaturi. M-am decis sa ma opresc si sa ma duc sa vad ce sunt. Am gasit un personaj singur. Am aterizat pe langa el si m-am apropiat usor, in timp ce mantia devenea iar vizibila. Personajul acela se uita socat la mine si isi da seama ca il vad. Il vedeam dar il vedeam ciudat, putin transparemt. " Ma poti vedea?" exclama caracterul ce statea in fata mea. "Dar de ce sa nu pot?" il intreb eu. Acea persoana imi spune sa o urmez si ma duce intr-o infundatura dintr-o strada apoi apasa pe un buton ascuns si se deschide o poarta in fata noastra prin care pasim. "Cine esti?" ma intreaba persoana. "Din cate stiu eu e politicos sa te prezinti inainte sa intrebi cine e alta persoana" ii raspund. Personajul apase pe un buton pe antebratul sau si apoi il vad normal, apoi isi scoate casca si constat ca era o fata, blonda cam de maximum 20 de ani. "Ai dreptate, te rog sa ma scuzi. Eu sunt Emily, tu cine esti? Si cum de ma poti vedea cand folosesc camuflajul activ?". " Eu sunt Wolf, probabil este din cauza ca nu sunt un om obisnuit, sau nu sunt deloc om. Da tu cati ani ai?". 16 imi raspunde ea. "Doar 16 ani ? Cum se poate?" exclam eu."Fac parte din ordinul templierilor, noi suntem antrenati de mici si scosi pe campu de lupta. Suntem descendentii ordinului stravechi si incercam sa tinem demonii departe de lumea asta. Presupun ca stii cate ceva despre demoni, dupa roba pe care o porti. Ce crezi ca esti?""Eu cred ca sunt un demon, om nu mai sunt oricum" ii raspund, dar nici nu apuc sa termin propozitia ca o si vad cum indreapta o arma spre mine, iar in momentul urmator observ ca sunt inconjurat de alte figuri ciudate, toate purtand acelasi gen de armura. "Nu misca!" striga toti cei care ma inconjoara. In momentul urmator, simtindu-ma amenintat, iau o pozitie de atac si simt cum energia demonica imi curge prin vene, activandu-mi puterile. Devin inconjurat de o aura albastra si o flacara imi apare in mana dreapta palpaind de un albastru intens, iar ochii incep si imi ard cu o flacara de un albastru inchis. "Lasati-l, e de al nostru" se aude din umbre, iar in momentul urmator apare fantoma pe care am mai intalnit-o de 2 ori. Toti indivizi lasa armele, inclusiv Emily si stau de parca ar saluta un personaj inalt in grad. "Iar tu? Cine dracu esti ca m-am saturat de aparitiile tale asa din umbra" spun eu indreptandu-ma spre fantoma si apucand-o cu mana stanga de mantie fix in dreptul gatului si amenintandu-l cu flacara din mana dreapta. "Liderul ordinului templierilor. Si nu suntem demoni asa cum ai crede, noi suntem forta omeneasca ce lupta cu acestia, probabil singurii tai aliati". Ii dau drumul fantomei apoi focul din mana mea se stinge o data cu ochii. Raman uimit. Fantoma isi da jos gluga ce ii acoperea fata si din umbra se vede fata unui om mai invarsta pe la 50-60 de ani. "Calatoria ta de abea incepe tinere"...

Ajutorul


Ma plimbam in paris... Deodata, dint-un gand intunecat, am auzit un tipat de femeie, am fugit intracolo sa vad ce se intampla. Era o fata bruneta, de vreo 18-19 ani care se zbatea in bratele unui tip care avea o gluga pe fata. Am alergat pana la el, l-am apucat de umar si am tras cu putere, aruncandu-l in zid cu o forta uriasa... Uitasem ceea ce eram de fapt... In clipa urmatoare, tipa imi spune ceva in franceza, nu am inteles un cuvant apoi eu i-am facut semn sa plece si a fugit. M-am dus la tip care era inconstient, l-am luat de hanorac si l-am ridicat cu ambele maini. Deodata am auzit o voce in spate: "Lasa-l! Lai rezolvat, nu o sa mai faca asa ceva vreodata." M-am intors, dand drumul tipului care cade secerat la pamant. In fata mea statea aceeasi figura pe care o vazusem si in iad. Fata inconjurata de intuneric, imbracat intr-o roba neagra si de data aceasta am putut sa vad ca avea un fel de sabie in spate. "Ia asta" imi spune fantoma si imi da o roba la fel de neagra ca noaptea. "Ce sa fac cu ea?" am intrebat. "Sa o porti. Nu uita ca tu pentru lumea asta esti mort. Nu trebuie sa lasi prea multe persoane sa te vada. Cu asta te mai poti ascunde cat de cat. Acum nu mai sta de vorba si grabestete! Ai mult drum de mers pana la prietena ta si o sa aiba nevoie de ajutor in curand." imi raspunde persoana aceea. Apoi se intoarce cu spatele si se pregatea sa dispara cand i-am spus: "Stai! De unde stii? Cine esti?" dar nu a apucat sa raspunda... Disparuse... Atunci m-am uitat la roba... Am decis sa o port totusi... O data ce am pus-o pe mine, am observat ca era putin mare. Dar deodata, o flacara albastra incepe sa strabata materialu care incepuse sa se muleze perfect pe corpul meu. Apoi usor mi s-a pus gluga pe cap, astfel incat nu mi se mai vedea deloc fata. Eram ca o fantoma. Am inceput sa alerg, nestiind incotro, dar simteam ceva ce ma atragea spre o directie anume. Alergam din ce in ce mai repede. Apoi am sarit si am constatat ca nu mai aveam de gand sa aterizez prea curand. Zburam. Deodata am vazut cum un copil se uita spre mine si s-a speriat. Atunci am decis ca era mai bine sa trec neobservat. Dar, deodata, roba a inceput sa devina transparenta si o data cu ea, am inceput si eu. Devenisem invizibil. Era perfect. Acum puteam ajunge unde vroiam fara sa fiu vazut de nimeni. Dar in urma mea lasam un val de aer care se misca rapid, ca si cum ar fii batut vantul foarte puternic. Nu imi pasa... Tot ce vroiam sa fac e sa ajung la ea cat mai repede... Imi era dor de ea...

Poarta



Poarta era imensa... M-am apropiat usor de ea, iar aceasta a inceput sa scoata un sunet ciudat. Iar in interiorul ei am vazut o lumina, era o imagine destul de neclara, dar usor usor, s-a limpezit. Puteam sa vad clar, oameni, cladiri, nu imi dadeam seama de locul unde ducea, dar nu mai puteam sta in iad, trebuia sa plec. Am intrat in poarta si mi-am simtit trupul usor ca un fulg, apoi am simtit o durere imensa... Era ca si cum fiecare celula se rupea de mine si se disparea... Durerea era imensa, dar dupa cateva momente, m-am trezit in mijlocul unei strazi pustii. Era noapte... Nu mi-am dat seama unde eram... Am inceput sa ma cercetez putin zona si mi-am dat seama ca eram in Franta, intr-un oras. Dupa ce m-am mai plimbat putin, mi-am dat seama ca eram chiar in Paris, deoarece am vazut turnul Eifel. Am continuat sa bantui pe strazile parisului pana cand am ajuns in fata unui magazin mare. Acolo m-am oprit si m-am uitat in vitrina sa imi vad reflexia... Eram acelasi dar in acelasi timp eram foarte schimbat...